It’s absolutely funny how amazing life can be sometimes, especially when you least expect it. I’m not talking about miracles or the moments of sheer intense joy or when you finally figure out what you want to do for the rest of your life. It’s neither about the times when you see all your dreams come true.

I mean the simple, quiet moments of clarity when you finally see past the fog that lies in front of you. It’s the moment when you lose the burden of having to take a decision, to pick one of the multiple alternatives. It’s the time when you stop cursing your faith for every single thing that you dreamed of and didn’t happen. It’s simply the time when you’re too exhausted to fight against whatever you feel it’s wrong out there, when you take a break and look around.

It’s one of those rare moments of perfect stillness and calm when you realize that every single thing happens with one good reason. It’s the moment when you realize that every sunny afternoon, every wind blow, every heart to heart conversation, every book you read, every meal you share with your friends and every sleepy morning hug fits in perfectly, like the lost piece of a puzzle. It’s that perfect second when all your memories and dreams blend together in the melting pot of present sensations, feelings and thoughts and steadily closing in the loop of time and space.

Finally, it’s the time when you realize that everything it’s meant to be just as it is and struggling would only ruin everything. It’s perfect as it is and the only thing left to do is to sit back, enjoy the ride and remember it all just as it is. No more over thinking, no more struggles, no more angst, just go with the flow. Change is happening now.

Il compatimeste si-l admira in acelasi timp. Ii seamana oarecum in incapatanarea cu care incearca sa se strecoare prin cel mai fin orificiu al ferestrei, in indarjirea cu care anima gramezile de frunze uscate intr-un dans mistic dandu-le un nou rost. E mereu proaspat, exuberant si usuratic…asa ca el, uneori. Si totusi e atat de trist si singur. Nu are forma, nu are un loc al lui. E un vesel hoinar cu mii de tovarasi… de-o clipa. 

Paseste incet spre usa de la terasa. Ezita indelung in spatele draperiei, desenand cerculete pe geamul aburit. Parca ar fi un nor sau o cana de cafea, isi zice in sinea lui scrutand cu atentie conturul desenat. Dincolo de gean se intinde tacuta peluza de un verde ireal, stropita pe alocuri cu frunze de stejar. Cu un sunet metalic, scurt si hotarat, apasa pe clanta argintata. Niciodata nu s-a simtit mai rece si mai umeda in mana lui.

Infasurat in gulerul hainei si cu pipa fumegand furios in vantul de toamna, Cirus contepla cu tristete cei doi stejari batrani. In urma lor se deschide larg aleea de intrare, cu artari si plopi brodata atent pe margini . In vuietul rafalelor de vant si invaluit de fumul spumegand al pipei, pietrisul aleii scrasneste ritmic. Se apropie de poarta…

ps. ierarhizarea e facuta in ordinea in care mi-am amintit de ei

East 17

Aparuti in colectia mea de casete pirat la inceputul anilor 90 oarecum sincron cu Take That. Dintre piesele lor imi aduc aminte de:

1.

Vocile lor seamana foarte bine cu UB40 (influente clare desi beat-ul de raggae lipseste)

2.

3.

All 4 One

Concurenta directa cu BoysIIMen de la care retin doar o singura piesa.

New Kids on the Block

Multi spun ca de la ei a inceput totul, ca istoria boyband-urilor incepe de la ei. Ei bine, cred ca eram prea mica atunci si imi aduc aminte doar foarte vag de:

98 Degrees

Au aparut la finalul anilor 90 inceputul anilor 2000 odata cu revolutia CD-urilor. Vag retin ca aveam un poster cu ei si urmatoarea piesa pe un CD compilatie de vara.

Five

Aparuti la sfarsitul anilor 90, au avut cateva piese simpatice.

1.

2.

3.

Another Level

Trupeti britanici, daca imi aduc bine aminte, aparuti tot la finalul anilor 90. Pretty songs, evident si acum le stiu versurile )

1.

2.

Cam astea ar fi boyband-urile de care imi aduc aminte. Tineti aproape pentru ca mai urmeaza si alte posturi mirobolante cu muzica anilor 90 )

Take That

A fost prima caseta pe care am ascultat-o la walkman-ul meu pana s-a intins banda. Era evident o caseta pirat cu primul lor album. Avem 9 ani pe atunci si o predilectie pentru Gary S-au impacat acum 3 ani, am dat 20 de lire pe CD-ul original cumparat din UK, s-au impacat acum si cu Robbie si tot imi plac (le-am citit si biografiile) desi au cam schimbat un pic stilul. Gary still rulz desi l-a cam lasat vocea si a facut riduri ) Iata tot 5:

1. Pentru locul intai merg umar la umar 2 piese Back for Good si cantecul de suflet al lui Gary

2.

3.

4.

5.

[

Backstreet Boys

Pastrez adevarul istoric si recunosc ca am fost o mare fana a lor. Pentru cei mai mici, BSB erau un fel de Justin Bieber azi. Desi nu i-am mai ascultat decat ocazional (pe la radio in mare parte) dupa ce s-au impacat si au ramas doar 4 si acum le stiu toate versurile. Mai scap cate un cuvant, daaar imi revin repede. Some things never change after all. Am mai jos top 5 al pieselor favorite de atunci si acum.

ps. nu, nu am fost fana lui Nick ) Imi placea de Kevin (brunetul inalt cu ochi verzi) ))

1.

videoclipul original cu ei la munte era preferatul meu. din pacate doar remake-ul e disponibil din motive de copyright.

2.

3.

Primul lor concert unplugged in direct la Viva. Si acum am VHS-ul original (a costat o avere atunci).

4.

5.

NSync

Concurenta directa a BSB. Ii ascultam ocazional, oricat de mare fan BSB eram trebuia sa recunosc ca aveau cateva piese frumusele.  Iata ce-mi mergea la inima pe atunci:

1.

2.

2.

Boys II Men

Descoperiti mai tarziu. Tot muzica de taiat venele cum ar zice un clasic in viata. Baby makers songs.

1.

2.

3.

Boyzone

Ofensiva de dincolo de ocean. Mult mai interesanti as zice acum, dar atunci doar niste englezi miorlaiti. Ronan rulz desi pe vremea aia imi placea de baiatul care juca la echipa adversa

1.

2.

3.

Westlife

Aparuti mai tarziu cand deja gusturile se reorientau spre clasicii rock-ului. Era clar ca pe langa Santana (care revenise la moda atunci cu duete precum Smooth) si Eagles, erau cam fazi. Iata ce am retinut totusi de la ei:

1. 

The best song for a daddy’s girl like myself

2.

3.

Savage Garden

1.

2.

3.

Stiu ca e piesa solo a lui Darren dar nu m-am putut abtine.

Hanson

1.

2.

[va urma]

Cu urechile de la sapca fluturand in vant si gulerul ridicat pana la tample, strabat alene bulevardele. Alerg in contratimp, ma scurg ca un melc adulmecand vantul. Totul pare nou si vechi in acelasi timp. Aceeasi umbra pe asfalt ascunde de-o potriva amintiri si vise, trecut si viitor. Totul pare schimbat, de la cladiri la peisaje, la acelasi tramvai care se taraie alene sub luminile difuze de la sosea.

Sub fiecare pas, sute de fire de praf se contorsioneaza. Printr-o ciudata sincronizare, ganduri demult uitate se strecoara in prezent zguduind cu putere amnezicul din mine. Aerul rece distileaza gandurile si ascute simturile. Crampeie de amintiri, senzatii prezente, dorinte si vise se regasesc toate in multimea disciplinata ce defileaza acum si aici.

In lumina difuza totul e clar, matur si la obiect.  E frig si parca un pic mai bine.

In spate, langa garderoba logica isi cere paltonul si umbrela. E peste putinta sa mai suporte asa o debandada. Cum da de greu se da la fund. Orgolioasa se simte ranita cand soldatii bravi n-o mai asculta. Razec? Cine mai e si Razec asta care a venit cu pluta pe raul de lava si care se trezeste ca vrea democratie si libertate de exprimare pentru toate gandurile? Si de ce sistemul ii permite asta, de ce o sapa tocmai pe ea care i-a fost mereu fidela? Pfff…sistemul e un mitocan!

[in acelasi timp in cabina de control a sistemului]

Cirus sta in fotoliul lui privind intreaga adunare. Cu trabucul in coltul gurii, pufaind rapid si batand ritmul pe marginea paharului cu brandy, Ciro da semne de enervare. Ce vrea si cucuoana asta cu cocul strans pe ceafa? Nu-i de ajuns ca o suporta cu toate istericalele ei de dimineata pana seara si cu costumele ei anoste de tweed si camasi cu guler scrobit? Numai pretentii are! Ce tot vrea atata reguli? Si ce tot face cu manusile alea la inceput de toamna?

[inapoi la garderoba]

Gatita de plecare Logica pufneste si milueiste totul in cale cu umbrela ei lunga cu maner de flamingo. S-a terminat, imi dau demisia!

[sus in cabina de control a sistemului]

S-o crezi tu, zise Cirus. Tu esti generalul meu peste pitici, ganduri si alti monstri de seama ai sistemului. Razec e doar ambasadorul tinutului de lava! Negociem o integrare sustenabila. Ai face bine sa incepeti sa va aveti ca fratii.

TO BE CONTINUED… :p

Dar eu visez in continuare…Norocul e acolo si nu ma las pana nu-l iau de guler si-l plimb putin si pe strada mea. Visul e exercitiul meu de relaxare si imaginatie. Uite asa:

Visez la camera mea de la mansarda de pe faleza.

Visez la peretele vitrat prin care se vede nesfarsita marea.

Visez la o zi ploiasa si calda, la o baie eliberatoare in mare.

Visez la ploaie cu soare, visez la o ploaie in mare.

Visez la hamacul din gradina si caietul meu cu insemnari.

Visez la linistea care ma inconjoara, la briza usoara care sa se strecoare prin camasa barbateasca, de impumut care imi tine loc de rochie.

Visez la mirosul sarat si dulce al parului combinat cu urmele discrete de mosc alb și tabac.

Visez  la mirosul cafelei de dimineata baute printre teancurile de hartii si haine aruncate brambura pe podea.  

Visez la o ploaie torentiala pe aleea cu castani…

VISEZ si atat…deocamdata

[Vecinii mei o ard pe rap de mai bine de trei ore. Brusc au trecut pe Red Hot Chilli Peppers. Asa mai merge, gandurile mele parca se scurg mai cu spor pe Californication.]

Revenind la memorie. Laptopul scrie de zor filmele vazute de curand, muzica ascultata cu diverse ocazii. Mi-as dori sa am cum sa-mi fac un upgrade de memorie. Si nu ma refer aici la laptopul sau pc-ul din dotare ci la computerul de pe umeri. Asta pentru ca mi-ar placea sa pot stoca intacte niste amintiri, niste senzatii care candva au facut diferenta. As dori sa le dau play si sa le retraiesc asa cum au fost ele, fara sa pierd amanunte, fara ca amintirile sa se subtieze in continut.

[se aude de jos Metallica si Nothing else matters - hmm, cate vreme a trecut oare cand mi se canta si mie cantecul asta] Acum incerc sa dau play si simt deja ca in vizionarile mele din timpul saptamanii trecute, am zgariat banda magnetica, ca simplul fapt de a le reaminti le-a alterat intr-un mod irevocabil. In curand nu imi voi putea aminti prea multe…noroc ca am pozele la indemana sa mai arunc un ochi.

[Aerosmith - crazy] Nu mai simt la adevarata intensitate vantul fluturand pe mana, nu mai simt la fel bucuria unei respiratii sincronizate si nici satisfactia lucrului interzis. E vidul de care vorbeam si ieri.

[se aude de jos Rod Stewart - Have i told you lately that i love you] Gandurile mele se impletesc ciudat cu petrecerea vecinilor. Simt o oarecare melancolie si pe la ei ) Ma bucur ca nu sunt singura, cred ca vremea e de vina. Chiar asa oare ce-o mai face the boy next door? 

[Chris de Burgh - Lady in red] Damn, deja devine infricosatoare combinatia dintre playlistul lor si amintirile mele…Oare ceilalti simt cand te gandesti la ei? Oare starea asta de melancolie e un gand sincron? Ar fi interesant de aflat…

ps. astia au dat-o pe Lionel Richie si Hello – e mult prea depresiv si cred ca ma voi opri aici.

Miscarea in sine e fascinanta. Nelinistea miscarii, a cunoasterii, a aventurii devine din ce mai puternica. As vrea sa fac totul acum si aici, pe fast-forward. Devin de neinteles pentru ceilalti si uneori chiar pentru mine. In delirul miscarii si actiunii ramane totusi un gol, acel vid interior care ma urmareste, ma copleseste si in final ma nelinisteste. E clar am intrat iar intr-un cerc vicios.

Actiune – vid- actiune-vid…astept cu nerabdare actiunea ))

Si totusi am tone de poze perfecte de cand eram mica…ce mai puteam sa fac reclama la scutece si mancare de bebelusi cu ochii mei mari si albastri. Dar undeva pe drumul dinre copilarie si adolescenta s-a rupt lieralmente filmul. Numarul pozelor a scazut exponential iar pozele in care chiar imi place cum arat se pot numara pe degetele de la o mana. Noroc cu Anglia, ca mai am si eu cateva poze cu care sa ma mandresc.

Ma uitam atenta la pozele facute saptamana trecuta la Sinca. Nu-mi plac decat cele care au fost facute fara ca eu sa stiu, pozele in care nu am constientizat ca sunt privita. Sunt singurele autentice, sunt singurele in care ma regasesc. In schimb, imi place sa fotografiez. Chiar daca asta e doar un hobby, am reusit sa fac la Sinca cateva poze simpatice care, lasand modestia la o parte, mi s-au paru chiar reusite.