My teenage music (1) – boybands of the 90s
Am trait din plin fenomenul pop. Trupe si trupeti, postere pe pereti (de fapt pereti cu tapet de postere), bani de buzunar dati pe reviste Bravo nemtesti vandute pe sub mana (evident la luni bune dupa data aparitiei), ore petrecute in fata televizorului pandind sa inregistrez videoclipurile preferate (nu era youtube pe vremea aia) si emisiunile de weekend dedicate de MTV unui boyband in mare voga. Iata cateva dintre cantecele pe care le ascultam obsesiv in acea perioada de glorie.
Take That
A fost prima caseta pe care am ascultat-o la walkman-ul meu pana s-a intins banda. Era evident o caseta pirat cu primul lor album. Avem 9 ani pe atunci 
si o predilectie pentru Gary S-au impacat acum 3 ani, am dat 20 de lire pe CD-ul original cumparat din UK, s-au impacat acum si cu Robbie si tot imi plac (le-am citit si biografiile) desi au cam schimbat un pic stilul. Gary still rulz desi l-a cam lasat vocea si a facut riduri 
) Iata tot 5:
1. Pentru locul intai merg umar la umar 2 piese Back for Good si cantecul de suflet al lui Gary
2.
3.
4.
5.
[
Backstreet Boys
Pastrez adevarul istoric si recunosc ca am fost o mare fana a lor. Pentru cei mai mici, BSB erau un fel de Justin Bieber azi. Desi nu i-am mai ascultat decat ocazional (pe la radio in mare parte) dupa ce s-au impacat si au ramas doar 4 si acum le stiu toate versurile. Mai scap cate un cuvant, daaar imi revin repede. Some things never change after all. Am mai jos top 5 al pieselor favorite de atunci si acum.
ps. nu, nu am fost fana lui Nick ) Imi placea de Kevin (brunetul inalt cu ochi verzi) ))
1.
videoclipul original cu ei la munte era preferatul meu. din pacate doar remake-ul e disponibil din motive de copyright.
2.
3.
Primul lor concert unplugged in direct la Viva. Si acum am VHS-ul original (a costat o avere atunci).
4.
5.
NSync
Concurenta directa a BSB. Ii ascultam ocazional, oricat de mare fan BSB eram trebuia sa recunosc ca aveau cateva piese frumusele. Iata ce-mi mergea la inima pe atunci:
1.
2.
2.
Boys II Men
Descoperiti mai tarziu. Tot muzica de taiat venele cum ar zice un clasic in viata. Baby makers songs.
1.
2.
3.
Boyzone
Ofensiva de dincolo de ocean. Mult mai interesanti as zice acum, dar atunci doar niste englezi miorlaiti. Ronan rulz desi pe vremea aia imi placea de baiatul care juca la echipa adversa
1.
2.
3.
Westlife
Aparuti mai tarziu cand deja gusturile se reorientau spre clasicii rock-ului. Era clar ca pe langa Santana (care revenise la moda atunci cu duete precum Smooth) si Eagles, erau cam fazi. Iata ce am retinut totusi de la ei:
1.
The best song for a daddy’s girl like myself
2.
3.
Savage Garden
1.
2.
3.
Stiu ca e piesa solo a lui Darren dar nu m-am putut abtine.
Hanson
1.
2.
[va urma]
Va urma? Mai sunt?
) Ca eu numai de astea imi amintesc 
i must say everything you wrote is entirely true. am fost martora 
)
ps. i know you know
)) revistele si posterele le colectionam impreuna 
Mie imi placea de Brian. Mai tii minte? Si aveam peretii din camera plini plini complet acoperiti cu postere. God, i am so ashamed! =))
Cum sa nu stiu
Sincer, nu stiu de ce ar trebui sa ne fie rusine. Stiu ca muzica lor era usurica si de consum si era blamata pentru asta, dar tocmai asta era ideea curentului pop, nu si-au propus niciodata sa schimbe lumea prin mesajul lor. Da recunosc, nu-i atat de lucrata ca rock-ul clasic si nici nu are o profunzime a mesajului precum rock-ul alternativ, dar asta era muzica de atunci, era muzica acelei varste.
Daca stai bine sa te gandesti la fel a fost si cu disco-ul sau orice alt curent considerat mainstream – a avut disidentii lui si a existat mereu lupta asta dintre cine-i cel mai cool (de pilda metalistii si depeche-istii).
Mesaj de la fanii BSB, Britney etc pentru Justin Bieber,Gaga, etc:
“Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.”
Eu nu cred in inocența muzicii pop si in ideea ca ea trebuie luata ca atare, ca “mindless fun”. Muzica pop este cea mai avansata forma de aplicare a principiilor industrializarii in domeniul culturii, de comodificare a culturii, si asta prin faptul ca este fabricata dupa un plan de marketing, “cantaretii” fiind disociati partial sau total de procesul de productie al muzicii (concept, sunet, versuri, videoclip, coperta album, uneori chiar performarea piesei), promovarea facandu-se agresiv prin canale oficiale (gen MTV) sau mai putin oficiale (BTL pe forumuri, YouTube etc), avand desigur si un termen de garantie dupa care poate fi considerata expirata mult mai mic decat pentru alte genuri si bine calculat dinainte.
Te contrazic si in celelalte doua afirmatii pe care le faci. Din punctul meu de vedere, muzica pop este mult mai lucrata decat muzica rock de exemplu, si asta pentru ca exista o armata de experti din diferite domenii (compozitori, muzicieni, sunetisti, actori, regizori, designeri, PR-isti, chiar sociologi care iau pulsul tineretului etc) care lucreaza la o piesa, produsul final fiind bine lustruit si pregatit pentru consum, fara mare legatura cu “artistul” care il performeaza (in realitate un simplu om de paie, un purtator de cuvant al industriei).
Iar mesajul nu este absent. El exista la un nivel latent si vizeaza de cele mai multe ori pseudo-rebeliunea impotriva parintilor si incurajarea comportamentului de consum, scopul fiind maximizarea profitului gigantilor industriei media (Sony BMG, Disney, Time Warner etc) prin iluzia noului si a cool-ului.
Recomand documentarul “The Merchants of Cool” pentru o analiza mai unitara fundamentata empiric.
Da Vlad sunt perfect de acord cu tine. Multumesc pentru pont, am sa ma uit cat de curand la el.
Ceea ce incercam eu sa zic (insuficient de clar) este ca la momentul respectiv mesajul transmis de muzica pop pe care o ascultam era in consonanta cu varsta, cu problematica varstei. Din punctul meu de vedere, maturizarea a adus cu sine o schimbare de preocupari, problemele si situatiile de zi cu zi au evoluat in complexitate iar aceasta schimabre s-a reflectat si in muzica pe care o ascult.
Uitandu-ma inapoi, la acel tip de mesaj si de muzica, tind sa cataloghez pop-ul drept muzica usurica. Am spus ca este ‘nelucrata’ nu cu gandul sa ignor armata de oameni de productie care sta in spatele unui cantec, ci mai dregraba luand in considerare intensitatea si natura relatiei care se dezvolta intre artist si cantecul sau. Din punctul meu de vedere, o piesa devine cu atat mai lucrata cu cat presupune un efort de creatie semnificativ din partea artistului care este de multe ori si compozitor (de ex. Fran Healy – artist solo dar si front man si compozitorul de la Travis ).